SESIUNE DE INFORMARE PRIVIND FINANȚĂRILE PENTRU PROIECTE DISPONIBILE DIN PARTEA MINISTERULUI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI

18891468_1658306137543152_4928445448514119450_o

@copyright Ambasada României în Spania

 

Pe 3 iunie, echipa LSRS Spania a dat curs invitației Ambasada României în Regatul Spaniei prin Alexandra Sava, Anca Bodzer, Lavinia Popescu, Mara Cicic-Mușat și Adrian Semenciuc, la sesiunea de informare pentru asociațiile românești din Spania privind finanțările disponibile din partea Ministerului Românilor de Pretutindeni, cu participarea ministrului pentru românii de pretutindeni, doamna Andreea Păstîrnac.

Ministrul Andreea Păstîrnac a prezentat, cu acest prilej, obiectivele și proiectele ministerului pentru românii de pretutindeni, în vederea conservării, afirmării și promovării identității culturale și lingvistice românești peste hotare. În acest context, a descris prioritățile proiectului “Limba română, educație și comunicare”, dezvoltat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în colaborare cu Ministerul Educației Naționale.

Ambasadoarea României în Regatul Spaniei, doamna Gabriela Dancău, a transmis reprezentanților asociațiilor prezenți la eveniment susținerea deplină a Ambasadei pentru eforturile acestora de strângere a legăturilor între membrii comunități românești din Spania și de îmbunătățire a situației acestor cetățeni. În același timp, a subliniat importanța contribuției mediului asociativ la campaniile de informare desfășurate de Ambasadă și consulate pentru cetățenii români din Spania, pentru a avea o comunitate mai informată, mai activă, precum și pentru formarea unei culturi a unității și a solidarității in rândul acesteia.

 

Interviu Lavinia Popescu-Consilier Dezvoltare

Lavinia e unul dintre voluntarii noi ai Filialei. Ea a ales să fie LSRS după participarea la un eveniment organizat ȋn Madrid: “Experienţa cu LSRS a început printr-o frumoasă întâmplare, eu participând la un eveniment de al lor fără să cunosc ceea ce fac ei. Mi s-a părul absolut genială atât ideea, cât şi echipa din filiala Spania.”

FullSizeRender

 

FullSizeRender(1)

 

 

 

CB: Lavinia, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns în LSRS Spania?

 

LP: Îmi aduc aminte cum de mic copil şcoala la care studiam ȋn Tulcea (Colegiul Dobrogean “Spiru Haret”) avea diferite programe de voluntariat, unul dintre ele era sa vizităm un orfelinat petrecȃndu-ne ziua cu copii de acolo. M-a emotionat bucuria pe care mi-au transmis-o, intelegând că printr-un mic gest poţi să faci persoanele să se simtă bine. În momentul acela am dezvoltat ceva în mine, pasiunea pentru a ajuta oamenii.

Experienţa cu LSRS a început printr-o frumoasă întâmplare, eu participând la un eveniment de al lor fără să cunosc ceea ce fac ei. Mi s-a părul absolut genială atât ideea, cât şi echipa din filiala Spania.

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

LP: Cred că un voluntar trebuie să se ȋmplice până unde simte pentru că numai astfel în orice moment face ceea ce îi place. Când alegi sa fii voluntar, alegi să te implici atât profesional, dar mai mult personal.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

LP: Nu trebuie să îndeplineşti numeroase caracteristici pentru a fi voluntar, este vorba de sentimentul de a ajuta. Să iasă din inima tot ce faci. E simplu, o persoană altruistă.

 

 

CB: Cealaltă pasiune a ta este psihologia. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

 

LP: De la 12 ani ştiam că pasiunea mea este să fiu înconjurată de oameni pe care să-i ajut şi să-i sustin. De-a lungul anilor, în ciuda faptului că mulţi dintre profesori mă descurajau să nu ȋmi urmez pasiunea pentru că “nu este o meserie de viitor”, am simţit întotdeauna că meseria mea într-un viitor va fi cea de psiholog şi nu am simţit în niciun moment că am greşit. Ȋn prezent feedback-ul pe care îl primesc îmi umple inima cu tot mai multă energie care, de altfel, mă ȋmpinge să ȋmi îndeplinesc visul.

 

CB: Cum ai ales o universitate din Castellón? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

LP: Aflându-mă de 12 ani în Spania am cunoscut în profunzime sistemul spaniol. În niciun moment nu mi-a fost dificil să mă adaptez, fiind înconjurată întotdeauna de persoane cu un profesionalism impecabil. Romȃnii stârneau controverse cȃnd am venit eu în Spania, erau multe comentarii despre noi ca popor, dar rămân cu ideea că profesorii mi-au oferit comfortul şi ustensilele necesare pentru a mă adapta rapid şi a învăţa cat mai multe.

 

Admiterea la Universitatea din Castellón a fost însă o frumoasă coincidenţă. Nefiind acceptată la Universitatea din Valencia, destinul m-a dus la Castellón să-mi urmez pasiunea. După primul an am avut ocazia să mă mut la Valencia şi să-mi continui studiile acolo, dar experienţa mea cu Universitatea din Castellón a fost atȃt de frumoasă în primul an, încȃt am decis să continui acolo toţi aceşti ani, ȋn fiecare zi avȃnd de străbătut 120 km dus-intors.

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

LP: Cred că da. Atȃt aspecte negative, cȃt si pozitive. Cel mai mult m-a impresionat educaţia emoţională pe care spaniolii o primesc. Persoane deschise, calde şi pline de viaţă…

 

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

 

LP: În condiţia în care aş avea o dezvoltare profesională cu privire la numeroase proiecte de investigaţie. O ţară care îmi oferă posibilitatea de a-mi îndeplini visele, este o ţară în care aş putea locui.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

LP: Nu există un loc anume de care să fiu ataşată. Prefer sa văd lumea ca un loc ideal unde aş trăi, indiferent de ţara, cred că fiecare colţişor ne poate oferi o experienţă unică de a ne cunoaşte şi de a experimenta.

 

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

LP: Cȃnd faci ceea ce îţi place scoţi timp de unde nu îl ai şi în niciun caz nu este greu. Ideea noastră este să fim din ce în ce mai cunoscuţi, să formăm o echipă puternică care să ajungă la cȃti mai mulţi studenti care au nevoie de noi. Să facem evenimente cu şi despre studentii romȃni, să-i susţinem şi să le facem cunoscute diferitele proiecte.

 

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Lavinia.

LP: Multumesc frumos 🙂

Interviu realizat de Cristina Bleorţu

„Super” o meteahnă a tinerilor români din Spania?

Obiectul reflecṭiei mele este formarea superlativelor cu „super”, ale căror uz îşi găseşte reflectarea din ce în ce mai des mai des în limbajul cotidian al tinerilor romȃni din Spania, deoarece din ce în ce mai mulṭi vorbitori folosim expresii de tipul super-trist, super-ofertă, super-deştept. Ba mai mult, din punctul de vedere al amplitudinii existenṭei sale, folosirea cuvintelor de acest tip nu este sporadică şi incidentală, ci sunt folosite în mod sistematic, „super” transformându-se într-un „instrument multifuncṭional” în formarea superlativelor după cum afirmă lingvista Rodica Zafiu[i]. Aceste „creaṭii” care au apărut în rândul tinerilor au devenit „convenṭii”. Aceasta s-a întâmplat, în mare măsură, deoarece limba este într-o schimbare permanentă. Totuşi aceste superlative, spre deosebire de alte cuvinte la modă, care sunt folosite în exces şi în contexte nepotrivite, s-au dovedit a avea o viaṭă lungă.

Dar aceste exemple simptomatice nu corespund doar limbii române. În El nuevo dardo de la palabra[ii], Fernando Lázaro Carreter avertizează în câteva pagini asupra pericolului pe care îl implică folosirea acestui superlativ în limba spaniolă: superafligido, supertriste, superfastidiado etc., exemple care arată forṭa cu care s-au impus aceste superlative în limbajul vorbitorilor spanioli.

Când e vorba de propria noastră limbă suntem atât de dominaṭi de folosirea termenilor în vorbire, care ne sunt familiari, încât ca lingvişti suntem tentaṭi să încetinim evoluṭia limbii. Totuşi când un cuvânt se impune în limbajul cotidian, fără îndoială, folosirea sa este un fapt de „limbă” care trebuie să îşi găsească locul în descrierea vocabularului în limba respectivă.

Prin urmare, nu e justificat să reducem „noile expresii” care se impun într-o limbă drept nişte termeni care contribuie la „ştergerea” altor cuvinte. În descrierea vocabularului unei limbi date, trebuie să ne întrebăm mai întâi care sunt cuvintele operante care formează adevărata „substanṭă” a vorbirii cotidiene, care este ponderea lor  în comunicare.

Limba va suferi mereu, dintr-un şir întreg de motive, o evoluṭie. Dacă facem abstracṭie de aceste uzuri, putem paraliza evoluṭia coerentă a unei limbi în sensul corect şi dezirabil, neglijând sau ignorând amploarea termenilor de acest tip, dar fără a opri impunera lor.

Deşi uneori suntem mai refractari la noutăṭile bruşte, ar trebui să acceptăm cu mai puṭină răzvrătire schimbările care apar într-o limbă.

Înainte de a trage concluzii, ar trebui să ṭinem cont de sfatul marelui nostru lingvist Eugeniu Coşeriu[iii]: [c]eea ce îl interesează pe vorbitor şi ceea ce îl doare pe vorbitor, trebuie să-l intereseze şi pe lingvist.” (2001: 33)

 

 

 

Cristina Bleorṭu

Universitatea din Oviedo, Spania / Universitatea din Zürich, Elveṭia

[i]http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/expresiile-cool–moda-gasca-1_50aec9187c42d5a663a0621f/index.html

[ii] Fernando Lázaro Carreter (2003). “Supertriste”, în El nuevo dardo de la palabra. Aguilar: Madrid, pag. 41-45.

[iii] Eugen Coşeriu (2001). “Limba română la 10 ani”, în Limba Română, pag. 32-37.

Interviu Adrian Semenciuc: Consilier Media și Design

Adrian, singurul bǎiat din Filiala Spania, ne vorbește despre experienţa lui ca voluntar: „Îmi place să cred că toți facem voluntariat. Desigur, uneori nu ne dăm seama că suntem voluntari, dar într-o mai mică sau mai mare măsură, cred că toți suntem voluntari. Fie că ajuți o persoana oarbă să traverseze strada, plantezi copaci într-o zonă defrișată, strângi mizeria de pe albia unui râu sau îți dedici o parte din timp contribuind la dezvoltarea unui proiect gândit pentru studenți – așa cum este Liga Studenților Români în Străinătate – din punctul meu de vedere, este tot voluntariat. De asta imi place să cred că toți facem voluntariat, pentru că într-un fel sau altul dedicăm timp și energie unui obiectiv de pe urma căruia vor beneficia multe persoane.”

Adrian Semenciuc

 

CB: Adrian, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns Consilier de Comunicare?

 

AS: Așa cum am mai spus și în alt interviu, primul contact cu voluntariatul l-am avut în anii de liceu. Am făcut voluntariat la o asociație care își propunea să ajute cât mai mulți copii care aveau o situație dificilă în familie, să-și facă temele pentru acasă și să-i desprindă, chiar și pentru o jumătate de oră, de gândurile și grijile din familie.

Cu LSRS Filiala Spania, aș putea spune că a fost ”dragoste la prima vedere”, pentru că a fost prima oportunitate care mi-a ieșit în cale aici în Madrid și cred că e și cea mai bună pentru mine. Din punctul meu de vedere, integrarea mea în LSRS Filiala Spania a fost una cât se poate de fluidă: în februarie 2016 am participat pentru prima dată la un eveniment organizat de LSRS Filiala Spania în Azuqueca de Henares (o localitate din apropierea Madridului), iar la sfârșitul lunii noiembrie 2016 am devenit voluntar al filialei. Din perspectiva mea, eu mă consideram parte din colectivul LSRS Filiala Spania înainte ca formalitățile să se finalizeze. Spun asta pentru că Alexandra Sava (actualul coordonator al filialei) și Anca Bodzer (actualul coordonator adjunct al filialei) m-au făcut să mă simt ca între prieteni: pe lângă faptul că mă ajutau cu diferite chestii legate de dorința mea de a face un master aici în Madrid, mă invitau să iau parte la ieșirile lor și să ne cunoaștem.

Primele evenimente în care m-am implicat în organiare, mi-au oferit posibilitatea de a-mi ajuta colegele într-un mod cât se poate de plăcut mie: sarcina mea era să fac fotografii în timpul evenimentelor. De aici și până a fi încurajat să aplic pentru o poziție în Departamentul de Comunicare, nu a fost cale lungă. Îmi doream să ajut organizația, așa că am îndrăznit să îmi asum responsabilitățile unui consilier, și anume Consilier Media și Design din cadrul Departamentului de Comunicare.

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

AS: Până în momentul în care uită care e scopul său, ca voluntar. Părerea mea este că atunci când deviezi de la obiectivul, misiunea și viziunea organizației din care faci parte, și cauți doar beneficii personale fără să te intereseze cei din jur, e timpul să iei o pauză, să stai de vorbă cu tine și să analizezi ceea ce îți dorești să faci în continuare. Consider că e mai bine să renunți la ideea de voluntariat dacă nu mai ești convins că ceea ce faci în organizație este în concordanță cu planurile acesteia.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

AS: Hmm… Nu. Îmi place să cred că toți facem voluntariat. Desigur, uneori nu ne dăm seama că suntem voluntari, dar într-o mai mică sau mai mare măsură, cred că toți suntem voluntari. Fie că ajuți o persoana oarbă să traverseze strada, plantezi copaci într-o zonă defrișată, strângi mizeria de pe albia unui râu sau îți dedici o parte din timp contribuind la dezvoltarea unui proiect gândit pentru studenți – așa cum este Liga Studenților Români în Străinătate – din punctul meu de vedere, este tot voluntariat. De asta imi place să cred că toți facem voluntariat, pentru că într-un fel sau altul dedicăm timp și energie unui obiectiv de pe urma căruia vor beneficia multe persoane.

 

CB: Cealaltă pasiune a ta este marketingul. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

AS: Marketingul e mai mult decât o pasiune. Pot spune că fotografia este o pasiune pentru că mă relaxez atunci când fotografiez.

 Nu mi-a fost greu să mă decid. Având în vedere că am absolvit Colegiul Economic ”Dimitrie Cantemir” din Suceava, mi-am dorit să continui studiile pe aceeași linie, iar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava am găsit ceva ce mi s-a potrivit: specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, din cadrul Facultății de Științe Economice și Administrație Publică. Aveam de ales între a pleca la Cluj, București sau Iași și a rămâne în Suceava. Am ales să rămân, însă mi-am propus încă de la început să fac mai mult decât aș fi făcut dacă plecam din Suceava. Unul dintre obiectivele mele principale a fost ca în cei trei ani de studenție să am cel puțin o experiență internațională. Iar în al doilea semestru din primul an am bifat acest obiectiv: am beneficiat de o perioadă de trei luni de practică în Mallorca.

 

CB: Cum ai ales o universitate din Madrid? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

AS: În anul doi de studii de licență am ochit o altă oportunitate de a avea o experiență internațională: programul Erasmus+. Îmi doream să îmi demostrez că pot mai mult și asta m-a motivat să aplic. Dacă în Mallorca am fost acompaniat de alți doi colegi din grupă, acum eram singurul care încerca o nouă experiență. La finalul prezentării programului știam unde voi merge: Madrid. Era singura opțiune pentru mine. Deși puteam merge la Universitatea Castilla La Mancha,  nu vedeam asta ca și ”planul b”, iar oricine încerca să mă convingă că în altă țară e mai bine decât în Spania, era în zadar. Îmi ziceam în gând: ”Voi fi acceptat la universitatea din Madrid! În altă parte eu nu vreau.” și în cele din urmă, am fost acceptat la Universidad Rey Juan Carlos din Madrid pentru un semestru. Nu a trecut mult din primul semestru și eu știam ce vreau în continuare: să extind experiența Erasmus+ și pe semestrul doi al ultimului an de studii de licență. Știam că pot beneficia de o prelungire și am vrut să profit de acestă ocazie. Am ales Spania pentru că am mai fost aici de câteva ori înainte. Pot spune că am fost influențat și de faptul că mă descurcam cât de cât cu spaniola, după cele trei luni petrecute în Mallorca. Însă am vrut Madrid și nu Castilla La Mancha pentru că dacă tot era să am parte de o asemenea experiență, să fie cea mai bună posibilă. A fost o alegere pe principiul ”totul sau nimic”.

Orice început, consider că e greu. Am cunoscut aici și persoane (nu neapărat spanioli) care după ce le-am răspuns că sunt din România nu mi-au mai pus altă întrebare și au evitat să mă ajute; însă majoritatea persoanelor pe care le-am cunoscut nu mă priveau cu distanță, dimpotrivă, mă felicitau pentru faptul că în fiecare zi când veneam la cursuri eram îmbrăcat la cravată. Făceam asta din respect pentru instituția în care intram, pentru profesori și colegi, dar și pentru că îmi place. Nu cred că haina îl face pe om, dar cred în comunicarea nonverbală.

Eu zic că nu mi-a fost greu să mă adaptez sistemului spaniol. Ținând cont că am vrut să prelungesc stagiul Erasmus+ – chiar dacă între timp trebuia să lucrez la lucrarea de licență – iar la începutul semestrului doi știam că vreau să fac masterul în Madrid. Dacă îmi era greu să mă adaptez, îmi era suficient un singur semestru de Erasmus+ și mă întorceam în Suceava.

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

AS: La întrebarea asta cred că tu ești mai în măsură să poți da un răspuns cât mai corect și complet. Eu doar o să-ți spun câteva diferențe care nu știu cât sunt de importante, însă mie mi-au atras atenția. Cred că prima diferență care am sesizat-o a fost îmbrăcămintea studenților. Ca să nu intru prea mult în detalii, o să spun doar că nu mi s-a întâmplat o singură dată să fiu salutat pe holuri de personalul universității sau chiar de profesori, care după ce intrau în sala de curs își dădeau seama că nu sunt un coleg de-al lor, ci unul dintre studenți. O altă diferență e relația dintre student și profesor: am observat că, de obicei, aici studentul îi spune pe nume profesorului, iar acesta la rândul său folosește aceeași formulă. Nu știu dacă e mai bine sau mai rău, dar cu siguranță sunt avantaje și dezavantaje. Încă o diferență pe care vreau să o menționez, e faptul că la majoritatea cursurilor, cam de fiecare dată aveam o parte practică care ocupa mai mult timp decât teoria. Și aici aș putea spune că, personal, îmi place mai mult când îmi sunt explicate definițiile, îmi sunt arătate exemple reale pe care pot să le studiez ca să înțeleg mai bine un anumit concept și sunt pus în situația de a rezolva un exercițiu practic sau de a-mi exprima opinia folosindu-mă de teorie. Cred că la acest capitol, sistemul de învățământ românesc are de dat o restanță, deși studenții spanioli îmi spuneau că e prea multă teorie și prea puțină practică în sistemul lor (semn că e loc de mai bine).

  

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

 

AS: Idealul meu nu e să am o profesie. Visul meu nu e să ocup un loc de muncă (unii ar adăuga: ”sigur”) și să lucrez pentru a împlini visul altcuiva. Desigur, până la vis, nu exclud varianta de a lucra o perioadă de timp. Sunt convins că și un loc de muncă are rolul său în dezvoltarea mea, așa cum și voluntariatul îl are, însă eu îmi doresc să îmi creez acea libertate financiară. În România m-aș întoarce să profesez atunci când mă voi simți capabil să aduc cu mine suficientă valoare astfel încât să se îmbunătățească lucrurile și să fiu convins că ceea ce fac e benefic pentru mine și pentru cei din jurul meu.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

AS: Pentru mine locul cel mai apropiat e sânul familiei. Acolo mă simt cel mai bine. Nu contează dacă sunt în Suceava sau în Madrid, atâta timp cât sunt lângă cei pe care îi iubesc și mă iubesc necondiționat, fără încetare.

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

AS: Toată energia, seva și determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania, mi le iau de la voi, ceilalți voluntari. Atmosfera și relațiile care se crează între noi, aduc odată cu ele și ceea ce am nevoie pentru a participa cât mai activ la ceea ce se întâmplă în filială. E frumos atunci când vezi că lucrurile se mișcă și știi că ai contribuit și tu cât de puțin la organizarea unui eveniment sau orice altă activitate. Așa cum am spus și mai devreme, orice început este greu, dar când vezi rezultatul parcă nu mai pare atât de greu și prinzi curaj.

Deși nu sunt de foarte mult timp în filială, am avut oportunitatea de a participa la organizarea câtorva evenimente, printre care și ”Seara Studentului Român în Spania”, eveniment aflat la prima ediție și sper să pot participa la cât mai multe ediții de acum înainte. Pe viitor planurile noastre au ca obiectiv atragerea unui număr cât mai mare de studenți români pentru a le oferi posibilitatea să se cunoască între ei și să formăm o comunitate de tineri români.

CB: Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Adrian.

AS: Cu mare drag, Cristina! Succes și spor în toate! O zi productivă vă doresc ție și celor ce citesc aceste rânduri!

Interviu realizat de Cristina Bleorţu

Interviu-Alexandra Sava

 

Alexandra Georgiana Sava, studentă la Medicină, care în curȃnd îşi va începe rezidenţiatul în Spania: [M]ă voi întoarce atunci când statul nu își va mai bate joc atât de personalul medical, cât și de pacienți.  Nu vreau să fiu pusă în situația de a nu putea ajuta pe cineva doar din considerentul că nu avem, sau nu există sau că nu putem. 

 10428366_10204387436428958_612775868281060176_o

Alexandra Sava -Coordonator ( Madrid)

Alexandra Sava -Coordonator ( Madrid)

 

 

 

 

Alexandra G. Sava este unul dintre studenţii care a decis să studieze în Spania. Ȋn acest interviu ne va povesti despre cele două pasiuni ale sale: medicina şi voluntariatul, axȃndu-se mai ales pe funcţia sa de coordonator al Ligii Studenţilor Romȃni din Străinătate (LSRS), Filiala Spania şi ne va spune ce planuri are pentru a-i convinge pe cei 5000 de studenţi romȃni să se alăture comunităţii LSRS (Spania).

 

 

CB: Alexandra, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns coordonatoarea Filialei LSRS Spania?

 

AS: Am fost atrasă de voluntariat încă din primii ani de facultate. În această idee am făcut parte dintr-un ONG  de medicinişti, mai întâi la nivel local în Madrid, în cadrul facultății, mai apoi la nivel național având funcție de webmaster în cadrul IFMSA Spain. Deși îmi plăcea ceea ce făceam mereu aveam în gând și comunitatea studenților români și îmi doream să fac parte dintr-un ONG dedicat lor. Așa că m-am pus pe căutat și cum auzisem că în străinătate există această ligă a studenților am căutat și pentru Spania însă, din păcate, nu am obținut prea multă informație. Însă  speranța încă îmi era vie și îmi doream mult să pot ajuta și alți studenti, să le ofer puțin sprijin deoarece eu nu  am avut parte de așa ceva, deși era primordial.  Așa am ajuns să particip la un eveniment organizat de LSRS Spania la ambasadă neștiind exact cu ce se ocupă și ce oferă deoarece informația găsită era destul de săracă, urmând ca pe viitor să fac deja pasul și să aplic oficial pentru postul oferit la vremea aceea: reprezentant  LSRS Spania. Timp de 2 ani am încercat să îmi pun amprenta în comunitate, am participat la diferite ședințe și evenimente, mi-am făcut contacte și în final am reușit împreună cu echipa  să organizez primul eveniment marca LSRS în Madrid. În tot acest timp am făcut parte din proiectul Young Leaders, m-am implicat în proiecte de tipul SmartInternships, Mentorat. Toate aceste experiențe m-au ajutat să cresc ca și voluntar, să îmi doresc să fac cât mai mult pentru comunitatea noastră și bineînțeles cum să ajut la consolidarea relației dintre studenții români din Spania, pentru că oriunde vor merge ei sunt adevărații ambasadori în diaspora.  Când am văzut oportunitatea de a trece de la voluntar la coordonator am știut că e ceea ce îmi doresc, am știut că prin muncă și lucru în echipă pot duce mai departe filiala noastră. Prin urmare am continuat să evoluăm, suntem în creștere, suntem mult mai vizibili, am ajuns să fim urmăriți de foarte multe persoane și cu ajutorul și sprijinul instituțiilor statului am reușit să organizăm evenimente speciale, toate acestea datorită echipei și  efortului depus.  

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

AS: Cred că un voluntar trebuie să se dedice atât cât îi permite timpul, însă  dacă decide să dedice un minut, acel minut trebuie dedicat 100%. Este important ca  tot ceea ce se face să se facă cu simț de responsabilitate și fără intentii ascunse.  A fi voluntar, ca totul în viață, are multe beneficii însă și sacrificii.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

AS: Voluntarul este o tipologie aparte.  Este o persoană altruistă ce preferă să rupă timp din viața lui pentru a-l dărui unui  scop sau cauze.  Cred cu tărie că este un cadou nepretuit pentru că e vorba  de timp din viața lui pe care niciodată nu îl va putea recupera.  Deci da, voluntarul este un ales! Multi vor  să fie,  însă puțini reușesc.

 

CB: Cealaltă pasiune a ta este medicina. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

 

AS: Am tot  răspuns la această întrebare încă din momentul în care în clasa  a XII-a ne întreba dirigintele  ce facultate vrem să urmăm. Eu am terminat colegiul de informatică la specializarea mate-info intensiv, însă în clasa XII-a m-am îndrăgostit de anatomia umană, așa că am decis ca la BAC să înlocuiesc informatica cu biologia. După examen, am decis să aplic  la medicină, asta îmi doream, având ca plan  de rezervă dreptul .

 

CB: Cum ai ales o universitate din Madrid? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

AS: Am ales Madrid  și Complutense  pentru că părinții erau aici deja și pentru că universitatea era una dintre cele de prestigiu.  Admit faptul că nu știam spaniolă, prin urmare trebuia să fac un curs pentru a putea să mă prezint exact așa cum trebuie la facultate  Am urmat cursuri de spaniolă am obținut diplomă DELE  de la institutul Cervantes,  însă cu toate  acestea  mi-a fost foarte greu în  primul an de facultate.  Nu  înțelegeam ce spuneau profesorii, colegii vorbeau  prea repede,  iar studiul era dificil: citeam în spaniolă, traduceam și memoram în română, apoi traducem în spaniolă, astfel încât să înțeleg, însă să și memorez.  Am avut perioade destul de grele, mă simțeam copleșită de situație, însă nu am renunţat niciodată.

Pot spune că m-am integrat destul de bine în comunitate, deși au existat  persoane cu care pur si simplu nu  am  putut empatiza.

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

AS: Sincer nu  îmi permit să fac o comparație  pentru că nu  am experimentat facultatea în România și nici liceul în Spania.  Însă din ceea ce am observat și din ceea ce mi s-a spus prin prieteni sau cunoștințe, diferența majoră este practica.  În timp ce în România  se pune accent  pe teorie  și cam atât, aici se pune accent și pe practică.  Ba mai mult, există tot felul de activități extracurriculare, de voluntariat  ce  îi formează pe tineri  pentru viitor.  Le oferă ateliere și seminarii pentru  a se dezvolta și personal, nu doar profesional.  O altă diferența este relația profesor-elev/student, bazată pe respect reciproc;  nu există acea  distanță pe care o găsim acasă.

  

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

AS: M-am gândit deseori la acest aspect, însă așa cum am mai spus în  repetate ocazii mă voi întoarce atunci când statul nu își va mai bate joc atât de personalul medical cât și de pacienți.  Nu vreau să fiu pusă în situația de a nu putea ajuta pe cineva doar din considerentul că nu avem, sau nu  există sau că nu putem.  Medicina este o știință ,însă viața oamenilor depinde de noi, pentru că  ei își pun viața în mâinile noastre și nu ne permitem luxul de a da din umeri  sau  de a nega dreptul lor la viața doar din considerentul că nu avem. Responsabilitate noastră și obligația  noastră morală și etică este să oferim pacientului tot ceea ce ne stă în putință, însă niciodată constrânși  de un stat ce nu pune valoare pe ceea ce este de neprețuit: viața umană.  Spitalele din țară sunt slab aprovizionate, bolnavul vine cu medicamente și pijamale de acasă, personalul medical nu este recompensat just pentru profesia lor, altfel sunt nevoiți să accepte acele  plicuri pentru a trăi decent. Relația medic-pacient este una paradoxală și se fac greșeli din ambele părți.  Toate acestea trebuie schimbate pentru că lucrurile nu trebuie să fie așa: nu pacientul trebuie să recompenseze personalul medical pentru servicii, ci statul. Nu pacientul vine cu medicamente, pijama, pernă etc de acasă,  ci i le oferă spitalul, gratis.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

AS: Sunt născută în Suceava și acest loc vă rămâne foarte apropiat sufletului meu. Însă sunt mândră că sunt româncă  și fiecare colţișor din țară pe care l-am vizitat mi-a rămas drag și mă leagă amintiri plăcute.  Bucovina însă rămâne, nu ai cum să scoți țara fagilor din sufletul meu.

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a coordona Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

AS: Ceea ce mă motivează este echipa și colegii mei. Sunt niște oameni deosebiți și sunt convinsă că împreună vom face lucruri mărețe.  Mereu am plecat de la ideea că toți suntem egali și că e important ca fiecare să facă ceea ce îi place. Mă bazez pe transparență, mă motivez alături de ei să facem evenimente cu adevărat importante pentru comunitate, evenimente din care să putem învăța, să putem crește  și  de ce nu  să ajutăm România să fie țară pe care o dorim.  Suntem puși pe lucruri mărețe, vrem să consolidăm comunitatea studenților, vrem să interacționăm între noi, ba chiar cu cei ce deja au afacerile lor, astfel încât să oferim studenților o idee de viitor.

Așa că pentru cei curioși și pentru cei ce vor să facă o diferență, îi așteptăm să ne contacteze sau  de ce nu chiar  în  echipă!

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Alexandra.

Interviu realizat de Cristina Bleorţu

Parteneriat LSRS SPANIA – TAROM

ACORTANDO DISTANCIAS – ACUERDO LSRS SPANIA & TAROM

LSRS & TAROMPrin acest parteneriat, LSRS Spania și TAROM vă oferă vouă, studenților români, posibilitatea de a zbura din Spania spre România la preț preferențial. Mai jos găsiți toate detaliile acestui parteneriat, cât și condițiile pentru rezervare:

PREȚ

165 EUR plus taxele de aeroport (nivel egal pentru toate zborurile operate în Spania)

Prețul include

Un bagaj de cală de 30 kg și un bagaj de mână de maxim 10 kg .
Normele sunt cele publicate pe www.tarom.ro
Prima schimbare de rezervare ,,free of charge”, următoarele cu penalizare 50 EUR

Segmente de zbor

  • Madrid – București – Madrid și București – Madrid – București
  • Barcelona – București – Barcelona și București – Barcelona – București
  • Valencia – București – Valencia și București – Valencia – București
  • Alicante – București – Alicante și București – Alicante – București

Oferta se combină cu rute interne numai în conexiune cu tronsoanele internaționale, în niciun caz separat.

La tariful net 165 EUR se adaugă 35 EUR pentru un tronson intern și 70 pentru două tronsoane interne.

De exemplu,
Madrid – București – Iași / București – Madrid: prețul va fi 200 EUR + taxe
sau
Madrid – București – Iași / Iași – București –Madrid: prețul va fi 235 EUR + taxe

Ședere minimă

Nu există o perioadă minimă de ședere/minimum stay. Poate fi ales orice zbor dus și întors.

Ședere maximă

1 an de la data emiterii biletului

Cui se adresează Oferta TAROM?

Oferta se adresează studenților români din Spania cu vârste între 18 și 35 ani.

Care sunt cerințele pentru a putea participa la ofertă?

Pentru a beneficia de ofertă, studenții (români!) trebuie să fie în posesia unei legitimații valide de student emisă de o institutie de învățământ spaniolă.

De asemenea, studenții trebuie să fie înscriși ca membri pe site-ul http://www.lsrs.ro/.

ATENȚIE! Adresa de mail folosită pentru înregistrare trebuie să fie actuală și accesibilă, deoarece confirmarea rezervării va fi trimisă la acea adresă.

Prețul ofertei:

Preț 165 + taxe de aeroport (la zi). Taxele de aeroport sunt în jur de 40 eur.

Schimbarea rezervării:

se va efectua în funcție de disponibilitate. Cu plata unei taxe de 50 eur dacă sunt locuri disponibile la aceeasi clasă tarifară. Daca nu, la cei 50 eur se va adăuga diferența de preț până la tariful în vânzare pe zborurile respective.

De exemplu, dacă la momentul solicitării, tariful în vânzare este 250 eur, costul schimbării va fi 50 eur+diferența (250-165).

Forma de plată poate fi cash sau transfer. În Spania biletele se pot emite numai de către TAROM Madrid sau TAROM Barcelona, inclusiv pentru Valencia și Alicante.

Rezervarea, plata și emiterea se efectuează în avans.

Care sunt pașii care trebuie urmaţi pentru a rezerva un bilet?

Pentru a rezerva un bilet, trebuie să faci următorii pași – în total, procesul durează circa 5 minute:

1. Înscrierea pe site-ul http://www.lsrs.ro/ (înscrierea trebuie făcută la prima vizită, după aceea trebuie sa fii logat pentru a putea accesa pagina cu formularul);

2. După confirmarea înscrierii, trebuie să completezi formularul de pe http://www.lsrs.ro/oferta-tarom/, inclusiv:

a. Completarea detaliilor legate de zboruri;
b. Încărcarea unei copii color a legitimației de student validate;
c. Selectarea modalității de plată: în numerar la aeroport;

3. Transmiterea cererii către biroul TAROM, care o va procesa si va lua legătura cu studentul prin intermediul adresei de mail folosite pentru înregistrare;

Cu cât timp înainte trebuie să rezerv biletul? Pot să zbor în orice zi?

Nu există un termen fix de cumpărare în avans. Cererile pot fi trimise oricând și pentru orice zbor efectuat de TAROM pe rutele cu Spania. Rezervarea va fi confirmată atâta timp cât mai există locuri libere pentru zborul ales.

ATENȚIE! Te sfătuim să trimiți cererea cu minimum 5 zile înainte de zbor, pentru a lăsa biroului TAROM destul timp de procesare a comenzii.

Pe cine pot să contactez dacă am întrebări în legătură cu rezervarea mea?

Pentru întrebări strict legate de rezervare, studentul poate lua legătura cu biroul TAROM prin e-mail la: madrid@tarom.es sau barcelona@tarom.es

Pot rezerva doar un bilet dus?

Oferta este valabilă doar pentru un zbor dus-întors și pe segmentele enumerate mai sus.

Cât m-ar costa să schimb datele zborului?

Prima schimbare a datelor zborului este gratuită. Începând cu a doua schimbare, TAROM percepe o taxă de 50 Euro pentru fiecare schimbare a datelor de zbor.

Cui trebuie să mă adresez pentru a schimba datele?

Pentru a schimba datele zborului este necesară trimiterea a unei cereri către biroul TAROM Madrid (madrid@tarom.es) sau TAROM Barcelona (barcelona@tarom.es) în care trebuie să apară numărul rezervării curente, datele zborului curent și eventualele modificări.

Sugestie: răspundeți direct la mailul de confirmare primit de la TAROM în momentul rezervării biletului inițial pentru a ușura întregul proces.

Pot să folosesc cardul de fidelitate?

Desigur, după primirea detaliilor rezervării, studentul va trebui să se logheze pe site-ul TAROM si să adauge datele cardului de fidelitate.

În scurt timp va exista o rubrică pentru cardul de fidelitate și in formularul de pe pagina LSRS.

Cum pot sa rezerv optiuni extra?

Dupa primirea detaliilor rezervării, studentul va trebui să se logheze pe site-ul TAROM și să aleagă opțiunile extra dorite.

LSRS si USV semneaza un protocol strategic de colaborare

LSRS si USV semneaza un protocol strategic de colaborare

Reprezentanta Ligii Studenţilor Români din Străinătate, Cristina Bleortu, Consilier Comunicare şi Informare Filiala LSRS Spania şi Mare Câştigătoare a Galei LSRS 2017, s-a întâlnit cu Rectorul Universităţii, domnul prof. univ. dr. ing. Valentin Popa, Prorectorul responsabil cu relațiile internaționale si dezvoltare personala, domnul Prof.univ.dr. Ştefan Purici şi cu doamna prof. dr. Sanda Maria Ardeleanu-director al bibliotecii USV pentru a încheia un acord strategic de colaborare ce reprezintă un pas important pentru implementarea propunerilor LSRS de încurajare a întoarcerii spre ţară a tinerilor cu studii peste hotare şi accesul lor la cercetare în universităţiile din ţară.

Scopul acestui acord îl reprezintă colaborarea părţilor în vederea efectuării de către studenţii romȃni cu pregătire academică în străinătate a stagiilor de practică şi a celor de pregătire la Biblioteca USV, respectiv în organizaţiile/instituţiile în care există filiale ale LSRS, în domeniile: litere, informatică, istorie, geografie, inginerie mecanică, inginerie electrică, relaţii internaţionale, ştiinţele educaţiei, ştiinţe economice, drept, educaţie fizică şi sport, nutriţie, kinetoterapie, inginerie alimentară, silvicultură; organizării în comun a unor evenimente ştiinţifice, culturale, de promovare a imaginii universităţii, bibliotecii şi LSRS; realizării unor servicii biblioteconomice în cadrul schimbului şi împrumutului de publicaţii, dar şi a efectuării unor stagii de formare pentru profesia de bibliotecar.

“Ne onorează faptul ca suntem prima universitate cu care LSRS semnează un asemenea acord, apreciem dialogul constructiv si  profesionalismul celor care s- au implicat si dorim sa demaram cat se poate de repede activitățile prevăzute. Intreg colectivul Bibliotecii USV militează pentru lărgirea colaborărilor interne si internaționale in sensul satisfacerii unui numar tot mai mare de solicitări venite direct din partea beneficiarilor serviciilor noastre. Internaționalizarea acestora , schimburile de carte, modulele de practica in biblioteca , stagiile de formare reprezintă doar cateva dintre obiectivele muncii noastre care se regasesc in textul protocolului.”a declarat doamna prof. dr. Sanda Maria Ardeleanu-director al bibliotecii USV

De asemenea, reprezentanţii Ligii s-au declarat încântaţi de deschiderea arătată de către USV faţă de viziunea şi proiectele LSRS:

„Ne dorim că astfel de protocoale de colaborare să dea naştere unor iniţiative strategice cu impact real asupra comunităţii de studenţi români de peste hotare şi a societăţiiromâneşti. Încă de la înfiinţare, LSRS a avut printre obiectivele sale principale, facilitarea întoarcerii în şi spre România a tinerilor români cu pregătire academică în străinătate. Acordul cu USV ne întăreşte speranţa că propunerile SMART Diaspora de atragere a „creierelor” româneşti de peste hotare vor deveni realitate şi vor fi parte a unei strategii naţionalecare să recunoască importantă strategică a studenţilor şi absolvenţilor români de la cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Parteneriatul de colaborare reprezintă un pasesenţial în această direcţie şi suntem convinşi că va fi de bun augur atât pentru comunitatea de studenţi din Diaspora cât şi pentru mediul academic din ţară.

Cei peste 300 de voluntari activi ai Ligii vor continuă să pună umărul activ la dezvoltarea României, iar astfel de parteneriate nu ne fac decât să fim optimişti că muncă noastră are impact real.”

De ce Castellón?

                 Descoperind Universitatea Jaume I din Castellón

Pornesc la drum pe o perioadă de o oră cu trenul, peisajul și gândurile mă absorv. Îmi amintesc de prima zi, că și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Entuziasmată, emotionată și invăluită de magia facultății pe care mi-am dorit să o studiez încă de la 16 ani, au făcut ca drumul în acea zi sa mi se pară extrem de scurt. Am ales Facultatea de Psihologie pasionată de oameni și de felul în care gândesc și se dezvoltă că persoane în fiecare zi ce trece. Aveam încredere în mine, mergeam la Castellón, mulți neînțelegând de ce nu am ales să studiez în Valencia, fiind orașul unde locuiam. Totul ar fi fost mult mai comod pentru mine, m-aș trezi mult mai târziu dimineața și uneori nu aș fi ajuns așa târziu acasă. Ceea ce ei nu înțelegeau era că eu am ales Universitatea Jaume I pentru cea ce-mi oferă în fiecare zi, posibilitatea să cresc profesional și personal având ustensilele necesare.

castellon1

În fiecare zi îmi împart viată de student între două orașe. Ora de tren îmi oferă posibilitatea de a medită, de a-mi pune ideile în ordine, de a-mi face ordine în gânduri și în viată. Îmi oferă posibilitatea de a medita cu energia soarelui de zi cu zi care pătrunde prin fereastra trenului. Sunt o norocoasă! Am avut posibilitatea să aleg și am ales una dintre cele mai bune facultăti unde poți să studiezi.

Dotată de o echipă extraordinară de investigadori, de profesori care cu timpul depăsesc barierile profesionale, de persoane care se preocupa și-ți întinde mȃna oricând ai nevoie, care luptă impreună cu tine pentru a-ți îndeplini visele.

castellon 2Facultatea Jaume I a fost prima facultate din Spania care a creat Centrul de Educație și Noi Tehnologii (CENT). Acest centru are că obiectiv dezvoltarea calitătii educaționale prin noile tehnologii, facultatea, fiind una dintre primele facultăti care obține resurse pentru investigații.

De ce ai alege Castellón? Un orăsel plin de cultură și magie care îți oferă posibilitatea de a te descoperi pe tine însuți în fiecare zi. Marea te cheamă la ea, valurile se sparg la mal iar nisipul redevine neted și proaspăt, sclipind în soare care nu dispare din cele 365 de zile încălzindu-ne viață și sufletele.

“There is the whole world to explore”

Lavinia Popescu

Universidad Jaume I, Student  Psihologie

De ce Oviedo?

 

Pofta pantagruelică de a studia în străinătate: un prim pas spre cunoaşterea
Universităţii din Oviedo

Ȋntr-o zi totul porneşte dintr-o toană, o joacă, un capriciu garnisit de dorinţa de a
face ceva mai mult, de nevoia strigentă de modele formative şi ne decidem să plecăm la
studii în străinătate.
De cȃnd sunt la Universitatea din Oviedo am fost întrebată, în repetate rȃnduri, ba
chiar somată să dau nişte motive pentru a studia la o universitate precum cea din Oviedo.
Ei bine, cu astfel de ocazii, s-a copt ideea acestui articol. Dintru început, selecţia unei
universităţi precum cea din Oviedo va isca un noian de întrebări, de comentarii benigne
şi maligne de genul: „De ce nu Universitatea din Barcelona?”, „De ce nu cea din Madrid?”
Tot alţii se vor întreba – tot pe bună dreptate – „De ce nu cea din Granada unde suntem
feriţi de răceala ploii din nord?”
Și cei care iubesc orăşelele mici, cochete, unde ploaia te obligă să îţi petreci timpul
liber citind la bibliotecă, cu siguranţă, mă vor înţelege. Iar faptul că numărul studenţilor
romȃni a crescut (deşi nu exponenţial) de-a lungul ultimilor ani este cel mai important.
Un prim motiv care ar trebui să-i împingă pe studenţi să aleagă Universitatea din
Oviedo este misterul care o învăluie. Ȋn timp ce universităţile din Barcelona, Madrid ne
sunt familiare, bănuim abia, întrevedem abia, într-un joc tainic de umbre, că Universitatea
din Oviedo ar putea fi o universitate spaniolă.
N-am să uit niciodată uluirea primului moment, cȃnd deschizȃnd uşa bibliotecii
Facultăţii de Litere din Oviedo, m-am trezit în faţa unei plăci unde apărea numele celui
care a adus funcţionalismul în Spania (este vorba despre marele lingvist Emilio Alarcos
Llorach). Ceea ce am descoperit atunci – ca şi urmările descoperirii – mi-a marcat
devenirea, deşi mă aflam într-o universitate micuţă. Este destul să mă gȃndesc cȃt din
ceea ce ştiu se datorează acestei universităţi pentru a înţelege că în formarea mea această
universitate a jucat un rol relevant şi că nu mă imaginez trăind fără această experienţă.
Ȋn al doilea rȃnd, studiul într-o universitate din străinătate te schimbă. Această
afirmaţie nu trebuie să vă descurajeze. Dimpotrivă: pasul de la o universitate din Romȃnia
la o universitate din străinătate nu este greu, deşi este saltul peste o prăpastie imensă. Dar
într-o zi îl faci sau îţi dai seama că l-ai realizat, fără să ştii nici cum, nici cȃnd. Treptat
începi să faci parte din acea universitate, să îi cunoşti pe profesori, să îi admiri, iar ei la
rȃndul lor să te ajute să rămȃi acolo pentru că i-ai frapat fie prin capacitatea ta de muncă,
fie prin seriozitatea ta, ceea ce este mai greu într-o universitate mai mare unde profesorii
nu doar că nu îşi aduc aminte de numele tău, dar nici măcar nu te remarcă.
Prin urmare, pe mine o universitate micuţă, într-un orăşel unde ploaia ne însoţeşte
chiar şi în lunile de vară, m-a frapat din primul moment. Iar ceea ce am găsit în această
universitate – muntele de cărţi şi articole, greu de obţinut într-o universitate din Romȃnia
– m-a urmărit din primul moment şi pentru prima dată am înţeles că în mine s-a întȃmplat
ceva straniu.
Și pentru a termina, vă pot îndemna să vă uitaţi la pozele de mai jos cu
Universitatea din Oviedo şi să vă gȃndiţi la cuvintele lui John Lennon:
„You may say I’m a dreamer, but I’m not the only one. I hope someday you’ll join
us. And the world will live as one.”

2014-05-18 15.21.362014-05-18 15.21.482014-05-18 15.21.42

      Cristina Bleorţu
Universidad de Oviedo, PhD student