Interviu Oana Duma-Consilier Proiecte Interne și Externe

Oana Duma a fost voluntar ȋntr-un liceu din Spania, mai tȃrziu Ambasador UE ȋn Catalonia, iar ȋn acest interviu ne vorbeşte despre noua ei familia: LSRS Spania: “Energia vine din dorinta de a promova adevărata imagine a Romȃniei, dar şi din certitudinea că putem crea o adevărata comunitate a tinerilor romȃni din Spania. Pentru zilele ȋn care optimismul atinge cote minime şi aceste obiective par prea distante şi greu de obƫinut, ajunge o reuniune cu familia LSRS Spania pentru a-mi recupera ȋncrederea şi motivarea.”

 IMG-20161203-WA0017IMG_8058 - copia

 

CB: Oana, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns în LSRS Spania?

 

Primul contact cu voluntariatul a fost ceva atȃt de natural incȃt nu cred că i-am apreciat importanƫa. Mi-am petrecut adolescenƫa ȋntr-un orăşel din nordul Aragonului, care organizează anual o cursă ciclistă. Nu era niciun student ȋn liceul nostru care să nu fie implicat ȋn vreun fel ȋn organizarea cursei, chiar dacă se desfăşura, de obicei, la sfȃrşitul lunii mai (probabil cea mai solicitantă perioadă pentru orice student). Am făcut parte din echipa de tineri voluntari cȃƫiva ani la rȃnd, şi chiar dacă a fost o experienƫă extrem de pozitivă, cred că a fost motivată mai mult de sentimentul de apartenenƫă la comunitatea locală decȃt de o alegere conştientă.

Aceasta a venit mai tȃrziu, abia ȋn anul trei de facultate, cȃnd am descoperit programul EU Careers Ambassadors. Eram deja indrăgostită de ideea de a lucra ȋn cadrul Uniunii Europene, convinsă că, pentru mine, era modul cel mai adecvat de a ajuta la dezvoltarea proiectului european de integrare. Ideea care stă ȋn spatele acestui program este că fiecare student ales trebuie să fie format pentru a aduce la cunoştinƫa comunităƫii universitare din care face parte posibilităƫile de muncă şi practică pe care le oferă instituƫiile şi agenƫiile Uniunii Europene. Ca primă ambasadoare ȋn Catalonia, am avut şansa să ȋmi extind activitatea la nivelul ȋntregii regiuni. Primul rezultat a fost creşterea orelor de muncă, dar cel mai important a fost realizarea că, de fapt, ceea ce fac are un impact; incă mai primesc emailuri de la studenƫi care au fost admişi ȋn programe de traineeship sau care au decis să urmeze o carieră ȋn cadrul instituƫiilor europene.

LSRS a apărut ȋn viaƫa mea cam ȋn acelaşi timp. Experienƫa EU Careers mi-a deschis portile spre o lume plină de oportunităƫi, iar eu ȋmi doream să fac mai mult. Ȋmi doream mai ales să găsesc o modalitate de a-mi conecta pasiunea cu Romȃnia şi cu comunitatea de romȃni din Spania. Am dedicat nenumărate seri căutarii, şi pȃnă la urmă am ajuns pe pagina web LSRS. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit la poziƫiile disponibile, am fost ȋn al nouălea cer cȃnd am văzut că există o filială ȋn Spania care caută voluntari. Am aplicat fără să stau pe gȃnduri, astfel ȋncȃt cele două-trei săptămȃni care au urmat mi s-au părut eterne.  Acum, la mai bine de doi ani de la primul interviu cu Departamentul Filiale, sunt mȃndră să pot spune că fac parte din superba familie LSRS Spania.

 

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

Hasta que los sentimientos le nublen el juicio. Personal, nu pot să nu mă implic emoƫional ȋn proiectele de voluntariat la care particip. Consider că e ceva pozitiv, atȃta timp cȃt reuseşti să ȋƫi ƫii ȋn frȃu emoƫiile. Altfel, oricȃt de nobile ar fi intenƫiile voluntarului, pot duce la disfunctionalitaăƫi şi neȋnƫelegeri ȋn echipă care să pună ȋn pericol ȋntreg proiectul. 

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

Cred că voluntarul e o persoană ca oricare alta. Ȋl diferenƫiază de restul faptul că a găsit cauza pentru care consideră că merită să lupte şi care l-a contagiat de dorinƫa de a face voluntariat. După părerea mea, toti avem “virusul” voluntariatului, trebuie doar activat.  

 

CB: Cealaltă pasiune a ta sunt ştiinƫele politice. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

 

Am ascultat-o pe mama. Cȃnd a trebuit sa aleg specializarea la liceu, mi s-a spus că pot face orice ȋmi doresc, aşa că am hotărȃt să continui cu ştiinte şi tehnologie. Urma să studiez arhitectura, dar mama, dupa ce mi-a observat străduinƫa lipsită de orice talent, mai ales la desen tehnic, m-a trezit la realitate. Am ales ştiintele politice şi am avut noroc, nu doar pentru că am găsit disciplina care mi se potrivea, ci şi pentru că m-a ajutat să ȋmi descopăr alte pasiuni nu mai puƫin importante, precum integrarea europeană si politica internaƫională.  

 

CB: Cum ai ales o universitate din Madrid? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

Atunci cănd am decis sa ȋmi completez formarea de politolog cu un master in politica internationala, am stiut ca prima optiune va fi Madrid. Chiar daca descentralizarea statului spaniol prezinta multe oportunitati si la nivel regional, atunci cand esti pasionata de politica externa, securitate si aparare, nu ai alta optiune decat sa alegi capitala. Eu oricum sunt indragostita de Madrid.

 

In cei zece ani de cand traiesc in Spania, nu am experimentat un tratament mai rece din partea spaniolilor pentru ca sunt romanca.  De la bun inceput, scopul meu a fost sa ma integrez complet.  A fost mai greu in primele zile de scoala, cand frica de necunoscut m-a facut sa ignor primele incercari de apropiere a colegilor spanioli si sa caut compania celor romani.  Dar imi amintesc ca m-am gandit ca daca nu ma integrez, nu voi reusi sa transform oraselul ala de la poalele Pirineilor in acasa. Nu mi-a trebuit mult sa trec peste timiditatea initiala si sa imi gasesc locul.

 

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

Da, notabile. Sistemul de evaluare e cel care m-a impresionat cel mai mult in primul an de scoala. In Romania, tezele care iti puteau da media generala peste cap, in Spania nu exista. Mai mult decat atat, nota finala poate sa nu coincida cu notele din examene, pentru ca exista un procentaj alocat prezentarilor orale, altul pentru lucrarile in grup, altul pentru participarea activa in clasa, si asa mai departe. In general, se pune mult accent pe dezvoltarea competentelor ca si complement al cunostintelor.

De asemenea, relatia profesor – elev e foarte diferita. Cu putine exceptii, cea mai notabila fiind doamna invatatoare, in Romania exista un zid intre profesori si elevi. Aici nu. Autoritatea detinuta de profesor nu il impiedica sa se apropie de elevi, sa permita un tip de dialog care sa ajute la dezvoltarea elevului; e dispus sa negocieze, de la data examenului pana la procentajele alocate fiecarei activitati. In plus, tratamentul primit de elevi este de obicei personalizat, cel putin in sistemul pre universitar, si sunt ascultati, chiar si cu riscul de a transforma o ora de filozofie intr-o discutie “del corazón”.

 

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

 

M-as intoarce sa profesez acasa daca as observa dorinta de schimbare a poporului roman clar exprimata prin vot. Chiar si asa, sunt multe motive pentru a continua in strainatate, de la sistemul de sanatate pana la cel de educatie, fara sa uitam, bineinteles, starea infrastructurilor si modul in care functioneaza administratia publica. Dar atunci cand romanii vor decide ca s-au saturat de situatia actuala, cand isi vor manifesta dorinta la vot, atunci as fi dispusa sa ma intorc si sa lupt alaturi de cei de acasa pentru a ne asigura ca Romania urmeaza directia adecvata spre viitor.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

Oraselul din nordul Spaniei a fost acasa in ultimii zece ani, alaturi de familie si de prietenii care mi-au fost aproape de la inceput.

 

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

Energia vine din dorinta de a promova adevărata imagine a Romȃniei, dar şi din certitudinea că putem crea o adevărata comunitate a tinerilor romȃni din Spania. Pentru zilele ȋn care optimismul atinge cote minime şi aceste obiective par prea distante şi greu de obƫinut, ajunge o reuniune cu familia LSRS Spania pentru a-mi recupera ȋncrederea şi motivarea.

Uneori e frustrant, mai ales cand te gandesti la efortul pe care il depunem pentru a atrage atentia unui mic colectiv de tineri, cand numarul total al romȃnilor care traiesc in Spania e foarte ridicat. Oricum ar fi, nu ne dăm bătuƫi aşa de uşor. Pregatim diverse proiecte, atȃt individual cȃt şi in colaborare cu alte asociaƫii spaniole, prin care sperăm să ajungem la cȃt mai multi tineri. Ne dorim sa ne mărim vizibilitatea şi impactul pe care il au proiectele noastre si, bineinteles, vrem ca familia LSRS Spania să crească. Asta e motivarea din spatele proiectelor care vizeaza apropierea echipei LSRS Spania de comunitatea romȃna din Spania. Nu mai putin important e proiectul “Seara studentului roman” a cărei prima ediƫie s-a desfaşurat ȋn decembrie si pe care vrem să ȋl mentinem ca traditie anuala.  

 

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Oana.

Interviu realizat de Cristina Bleorţu