Interviu Mălina Găianu-Voluntar LSRS Spania

Deşi studiază ȋn Spania, Mălina ȋşi doreşte să se ȋntoarcă acasă, vorbindu-ne cu mult drag despre locul său natal: “Fară îndoială, Sibiul. Este orașul meu natal și locul în care mă simt acasă, mă simt în pace. În fiecare an îl vizitez, principalul motiv este tatăl meu, dar și restul familiei și prietenii de la grădiniţă (încă păstrez legătura cu unii dintre ei). Sibiul este un oraș minunat, care îmi dă energie și care mă inspiră. “

IMG_062616684196_10210273988060168_2577031208441603662_n

 

 

CB: Mălina, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns în LSRS Spania?

 

  1. De mică am crezut în legea reciprocității “ce dai, aceea primești”, cred că este important ajutorul oferit celorlalţi, deoarece asta ne ajută și pe noi. Voluntariatul este o oportunitate foarte frumoasă de dezvoltare personală și de ajutor oferit celorlalţi. Am început să mă implic de la vârsta de 14 ani cu activităţi educative și culturale. Mi-am dorit să fac parte din LSRS doarece este singura organizație din România care adună într-o comunitate toți studenții românii din întreaga lume pentru dezvoltarea țării, prin cunoştinƫele acumulate în diversele domenii în care s-au pregătit şi format.

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

MG: Voluntarul trebuie să se implice pȃnă unde poate, pȃnă unde timpul îi permite, dar cu responsabilitate și seriozitate.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

MG: Voluntar este persoana care se implică de bunăvoie, din propia iniţiativă, într-un domeniu în care crede, unde simte că este nevoie de ajutor și prin urmare, acţiunea lui va ajuta.

 

CB: Cealaltă pasiune a ta sunt ştiinƫele juridice. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

 

MG: Eram sigură de mică că voi fii studentă la facultatea de Drept, și sunt foarte fericită de alegera pe care am facut-o. Îmi place pentru că Dreptul regulează societatea, nu doar legile juridice, ci cele morale, religioase sau proprile convingeri. Este foarte interesant să știi cum să le aplici, și de acea un anumit caz poate prezenta mai multe soluţii, fiind toate ele legale. Recent absolventă, cred că am făcut o bună alegere, de asemenea cred că mi se potrivește. Pe parcursul facultăţii, am optat să merg pe ramura dreptului public pentru că această disciplină nu se bazează pe relaţii ȋntre particulari. Profesorii la disciplinele de drept privat întotdeaună mă avertizau să nu aplic și sentimentele la rezolvarea conflictelor pe care le prezentau (doreau exclusiv legislaţia); mie îmi era greu să le separ, din acest motiv am optat pentru dreptul public.

 

CB: Cum ai ales o universitate din Spania? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

MG: Studiez în Spania pentru că locuiesc de mulţi ani aici, însă eu îmi doream să mă întorc în ţară, dar părinţii m-au sfătuit să îmi continui studile în străinatate. Nu foarte entuziasmată cu sfătuirea lor, am decis să fac ceva pentru a-mi îndeplini visul. Am creat un acord bilateral între Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și Facultatea Rovira i Virgili –la care am studiat–, prin intermediul programului Erasmus+. Cu această ocazie mi-am îndeplinit dorinţa de a studia în ţară.

 

Nu am observat nicio conductă de diferenţă către mine. În opinia mea naţionalitatea nu a fost un aspect care să mă facă diferentă de colegii mei, deci suntem toţi la fel. Din contră, faptul că eram din altă ţară, a fost pozitiv pentru că cei de aici au putut să cunoască România prin mine. În legatura cu adaptarea mea, nu îmi amintesc foarte bine deoarece sunt de la vârsta de 7 ani în Spania, dar părinţi îmi spun că a fost foarte rapidă.

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

MG: Există diferenţe, dar cu implementarea procesului Bologna, cu obiectivul de asigura un cadru comun pentru învățământul superior din Europa, cred că acestea s-au micșorat. Eu doresc să rămân, cu partea cea mai bună din ambele sisteme.

 

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

 

MG: Îmi doresc foarte mult să mă întorc acasă, după finalizarea masteratului. Statul român mi-a oferit și îmi oferă mai multe oportunităţi de viitor. Pe de o altă parte, faptul că toată familia e în Romȃnia (cu excepƫia mamei, care e cu mine în Spania) mă motivează de altfel să mă întorc. Familia este foarte importantă pentru mine și doresc să o am alături. Condiţiile în ţară sunt din ce în ce mai bune, eu îmi doresc dezvoltarea sistemului fiind în propriul sistem.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

MG: Fară îndoială, Sibiul. Este orașul meu natal și locul în care mă simt acasă, mă simt în pace. În fiecare an îl vizitez, principalul motiv este tatăl meu, dar și restul familiei și prietenii de la grădiniţă (încă păstrez legatura cu unii dintre ei). Sibiul este un oraș minunat, care îmi dă energie și care mă inspiră.

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

MG: Toate acestea, le extrag de la colegii mei, LSRS Spania este formată dintr-o echipă de oameni minunaţi, care îţi dau energie și insipiraţie pentru a implementa noi proiecte. Datorită lor, LSRS Spania este posibil. Ne dorim să ajungem la mai mulţi studenţi români care locuiesc în peninsulă. De asemenea să mărim filiala și implementarea de noi proiecte. Sperăm să poată lua forma și a “doua ediţie” a evenimentului Seara studentului romȃn.

 

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Mălina.

Și eu ȋţi mulţumesc Cristina, o zi frumoasă!

Interviu realizat de Cristina Bleorţu