Interviu Lavinia Popescu-Consilier Dezvoltare

Lavinia e unul dintre voluntarii noi ai Filialei. Ea a ales să fie LSRS după participarea la un eveniment organizat ȋn Madrid: “Experienţa cu LSRS a început printr-o frumoasă întâmplare, eu participând la un eveniment de al lor fără să cunosc ceea ce fac ei. Mi s-a părul absolut genială atât ideea, cât şi echipa din filiala Spania.”

FullSizeRender

 

FullSizeRender(1)

 

 

 

CB: Lavinia, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns în LSRS Spania?

 

LP: Îmi aduc aminte cum de mic copil şcoala la care studiam ȋn Tulcea (Colegiul Dobrogean “Spiru Haret”) avea diferite programe de voluntariat, unul dintre ele era sa vizităm un orfelinat petrecȃndu-ne ziua cu copii de acolo. M-a emotionat bucuria pe care mi-au transmis-o, intelegând că printr-un mic gest poţi să faci persoanele să se simtă bine. În momentul acela am dezvoltat ceva în mine, pasiunea pentru a ajuta oamenii.

Experienţa cu LSRS a început printr-o frumoasă întâmplare, eu participând la un eveniment de al lor fără să cunosc ceea ce fac ei. Mi s-a părul absolut genială atât ideea, cât şi echipa din filiala Spania.

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

LP: Cred că un voluntar trebuie să se ȋmplice până unde simte pentru că numai astfel în orice moment face ceea ce îi place. Când alegi sa fii voluntar, alegi să te implici atât profesional, dar mai mult personal.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

LP: Nu trebuie să îndeplineşti numeroase caracteristici pentru a fi voluntar, este vorba de sentimentul de a ajuta. Să iasă din inima tot ce faci. E simplu, o persoană altruistă.

 

 

CB: Cealaltă pasiune a ta este psihologia. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

 

LP: De la 12 ani ştiam că pasiunea mea este să fiu înconjurată de oameni pe care să-i ajut şi să-i sustin. De-a lungul anilor, în ciuda faptului că mulţi dintre profesori mă descurajau să nu ȋmi urmez pasiunea pentru că “nu este o meserie de viitor”, am simţit întotdeauna că meseria mea într-un viitor va fi cea de psiholog şi nu am simţit în niciun moment că am greşit. Ȋn prezent feedback-ul pe care îl primesc îmi umple inima cu tot mai multă energie care, de altfel, mă ȋmpinge să ȋmi îndeplinesc visul.

 

CB: Cum ai ales o universitate din Castellón? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

LP: Aflându-mă de 12 ani în Spania am cunoscut în profunzime sistemul spaniol. În niciun moment nu mi-a fost dificil să mă adaptez, fiind înconjurată întotdeauna de persoane cu un profesionalism impecabil. Romȃnii stârneau controverse cȃnd am venit eu în Spania, erau multe comentarii despre noi ca popor, dar rămân cu ideea că profesorii mi-au oferit comfortul şi ustensilele necesare pentru a mă adapta rapid şi a învăţa cat mai multe.

 

Admiterea la Universitatea din Castellón a fost însă o frumoasă coincidenţă. Nefiind acceptată la Universitatea din Valencia, destinul m-a dus la Castellón să-mi urmez pasiunea. După primul an am avut ocazia să mă mut la Valencia şi să-mi continui studiile acolo, dar experienţa mea cu Universitatea din Castellón a fost atȃt de frumoasă în primul an, încȃt am decis să continui acolo toţi aceşti ani, ȋn fiecare zi avȃnd de străbătut 120 km dus-intors.

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

LP: Cred că da. Atȃt aspecte negative, cȃt si pozitive. Cel mai mult m-a impresionat educaţia emoţională pe care spaniolii o primesc. Persoane deschise, calde şi pline de viaţă…

 

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

 

LP: În condiţia în care aş avea o dezvoltare profesională cu privire la numeroase proiecte de investigaţie. O ţară care îmi oferă posibilitatea de a-mi îndeplini visele, este o ţară în care aş putea locui.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

LP: Nu există un loc anume de care să fiu ataşată. Prefer sa văd lumea ca un loc ideal unde aş trăi, indiferent de ţara, cred că fiecare colţişor ne poate oferi o experienţă unică de a ne cunoaşte şi de a experimenta.

 

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

LP: Cȃnd faci ceea ce îţi place scoţi timp de unde nu îl ai şi în niciun caz nu este greu. Ideea noastră este să fim din ce în ce mai cunoscuţi, să formăm o echipă puternică care să ajungă la cȃti mai mulţi studenti care au nevoie de noi. Să facem evenimente cu şi despre studentii romȃni, să-i susţinem şi să le facem cunoscute diferitele proiecte.

 

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Lavinia.

LP: Multumesc frumos 🙂

Interviu realizat de Cristina Bleorţu