Interviu-Alexandra Sava

 

Alexandra Georgiana Sava, studentă la Medicină, care în curȃnd îşi va începe rezidenţiatul în Spania: [M]ă voi întoarce atunci când statul nu își va mai bate joc atât de personalul medical, cât și de pacienți.  Nu vreau să fiu pusă în situația de a nu putea ajuta pe cineva doar din considerentul că nu avem, sau nu există sau că nu putem. 

 10428366_10204387436428958_612775868281060176_o

Alexandra Sava -Coordonator ( Madrid)

Alexandra Sava -Coordonator ( Madrid)

 

 

 

 

Alexandra G. Sava este unul dintre studenţii care a decis să studieze în Spania. Ȋn acest interviu ne va povesti despre cele două pasiuni ale sale: medicina şi voluntariatul, axȃndu-se mai ales pe funcţia sa de coordonator al Ligii Studenţilor Romȃni din Străinătate (LSRS), Filiala Spania şi ne va spune ce planuri are pentru a-i convinge pe cei 5000 de studenţi romȃni să se alăture comunităţii LSRS (Spania).

 

 

CB: Alexandra, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns coordonatoarea Filialei LSRS Spania?

 

AS: Am fost atrasă de voluntariat încă din primii ani de facultate. În această idee am făcut parte dintr-un ONG  de medicinişti, mai întâi la nivel local în Madrid, în cadrul facultății, mai apoi la nivel național având funcție de webmaster în cadrul IFMSA Spain. Deși îmi plăcea ceea ce făceam mereu aveam în gând și comunitatea studenților români și îmi doream să fac parte dintr-un ONG dedicat lor. Așa că m-am pus pe căutat și cum auzisem că în străinătate există această ligă a studenților am căutat și pentru Spania însă, din păcate, nu am obținut prea multă informație. Însă  speranța încă îmi era vie și îmi doream mult să pot ajuta și alți studenti, să le ofer puțin sprijin deoarece eu nu  am avut parte de așa ceva, deși era primordial.  Așa am ajuns să particip la un eveniment organizat de LSRS Spania la ambasadă neștiind exact cu ce se ocupă și ce oferă deoarece informația găsită era destul de săracă, urmând ca pe viitor să fac deja pasul și să aplic oficial pentru postul oferit la vremea aceea: reprezentant  LSRS Spania. Timp de 2 ani am încercat să îmi pun amprenta în comunitate, am participat la diferite ședințe și evenimente, mi-am făcut contacte și în final am reușit împreună cu echipa  să organizez primul eveniment marca LSRS în Madrid. În tot acest timp am făcut parte din proiectul Young Leaders, m-am implicat în proiecte de tipul SmartInternships, Mentorat. Toate aceste experiențe m-au ajutat să cresc ca și voluntar, să îmi doresc să fac cât mai mult pentru comunitatea noastră și bineînțeles cum să ajut la consolidarea relației dintre studenții români din Spania, pentru că oriunde vor merge ei sunt adevărații ambasadori în diaspora.  Când am văzut oportunitatea de a trece de la voluntar la coordonator am știut că e ceea ce îmi doresc, am știut că prin muncă și lucru în echipă pot duce mai departe filiala noastră. Prin urmare am continuat să evoluăm, suntem în creștere, suntem mult mai vizibili, am ajuns să fim urmăriți de foarte multe persoane și cu ajutorul și sprijinul instituțiilor statului am reușit să organizăm evenimente speciale, toate acestea datorită echipei și  efortului depus.  

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

 

AS: Cred că un voluntar trebuie să se dedice atât cât îi permite timpul, însă  dacă decide să dedice un minut, acel minut trebuie dedicat 100%. Este important ca  tot ceea ce se face să se facă cu simț de responsabilitate și fără intentii ascunse.  A fi voluntar, ca totul în viață, are multe beneficii însă și sacrificii.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

 

AS: Voluntarul este o tipologie aparte.  Este o persoană altruistă ce preferă să rupă timp din viața lui pentru a-l dărui unui  scop sau cauze.  Cred cu tărie că este un cadou nepretuit pentru că e vorba  de timp din viața lui pe care niciodată nu îl va putea recupera.  Deci da, voluntarul este un ales! Multi vor  să fie,  însă puțini reușesc.

 

CB: Cealaltă pasiune a ta este medicina. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

 

AS: Am tot  răspuns la această întrebare încă din momentul în care în clasa  a XII-a ne întreba dirigintele  ce facultate vrem să urmăm. Eu am terminat colegiul de informatică la specializarea mate-info intensiv, însă în clasa XII-a m-am îndrăgostit de anatomia umană, așa că am decis ca la BAC să înlocuiesc informatica cu biologia. După examen, am decis să aplic  la medicină, asta îmi doream, având ca plan  de rezervă dreptul .

 

CB: Cum ai ales o universitate din Madrid? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

 

AS: Am ales Madrid  și Complutense  pentru că părinții erau aici deja și pentru că universitatea era una dintre cele de prestigiu.  Admit faptul că nu știam spaniolă, prin urmare trebuia să fac un curs pentru a putea să mă prezint exact așa cum trebuie la facultate  Am urmat cursuri de spaniolă am obținut diplomă DELE  de la institutul Cervantes,  însă cu toate  acestea  mi-a fost foarte greu în  primul an de facultate.  Nu  înțelegeam ce spuneau profesorii, colegii vorbeau  prea repede,  iar studiul era dificil: citeam în spaniolă, traduceam și memoram în română, apoi traducem în spaniolă, astfel încât să înțeleg, însă să și memorez.  Am avut perioade destul de grele, mă simțeam copleșită de situație, însă nu am renunţat niciodată.

Pot spune că m-am integrat destul de bine în comunitate, deși au existat  persoane cu care pur si simplu nu  am  putut empatiza.

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

 

AS: Sincer nu  îmi permit să fac o comparație  pentru că nu  am experimentat facultatea în România și nici liceul în Spania.  Însă din ceea ce am observat și din ceea ce mi s-a spus prin prieteni sau cunoștințe, diferența majoră este practica.  În timp ce în România  se pune accent  pe teorie  și cam atât, aici se pune accent și pe practică.  Ba mai mult, există tot felul de activități extracurriculare, de voluntariat  ce  îi formează pe tineri  pentru viitor.  Le oferă ateliere și seminarii pentru  a se dezvolta și personal, nu doar profesional.  O altă diferența este relația profesor-elev/student, bazată pe respect reciproc;  nu există acea  distanță pe care o găsim acasă.

  

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

AS: M-am gândit deseori la acest aspect, însă așa cum am mai spus în  repetate ocazii mă voi întoarce atunci când statul nu își va mai bate joc atât de personalul medical cât și de pacienți.  Nu vreau să fiu pusă în situația de a nu putea ajuta pe cineva doar din considerentul că nu avem, sau nu  există sau că nu putem.  Medicina este o știință ,însă viața oamenilor depinde de noi, pentru că  ei își pun viața în mâinile noastre și nu ne permitem luxul de a da din umeri  sau  de a nega dreptul lor la viața doar din considerentul că nu avem. Responsabilitate noastră și obligația  noastră morală și etică este să oferim pacientului tot ceea ce ne stă în putință, însă niciodată constrânși  de un stat ce nu pune valoare pe ceea ce este de neprețuit: viața umană.  Spitalele din țară sunt slab aprovizionate, bolnavul vine cu medicamente și pijamale de acasă, personalul medical nu este recompensat just pentru profesia lor, altfel sunt nevoiți să accepte acele  plicuri pentru a trăi decent. Relația medic-pacient este una paradoxală și se fac greșeli din ambele părți.  Toate acestea trebuie schimbate pentru că lucrurile nu trebuie să fie așa: nu pacientul trebuie să recompenseze personalul medical pentru servicii, ci statul. Nu pacientul vine cu medicamente, pijama, pernă etc de acasă,  ci i le oferă spitalul, gratis.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

 

AS: Sunt născută în Suceava și acest loc vă rămâne foarte apropiat sufletului meu. Însă sunt mândră că sunt româncă  și fiecare colţișor din țară pe care l-am vizitat mi-a rămas drag și mă leagă amintiri plăcute.  Bucovina însă rămâne, nu ai cum să scoți țara fagilor din sufletul meu.

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a coordona Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

AS: Ceea ce mă motivează este echipa și colegii mei. Sunt niște oameni deosebiți și sunt convinsă că împreună vom face lucruri mărețe.  Mereu am plecat de la ideea că toți suntem egali și că e important ca fiecare să facă ceea ce îi place. Mă bazez pe transparență, mă motivez alături de ei să facem evenimente cu adevărat importante pentru comunitate, evenimente din care să putem învăța, să putem crește  și  de ce nu  să ajutăm România să fie țară pe care o dorim.  Suntem puși pe lucruri mărețe, vrem să consolidăm comunitatea studenților, vrem să interacționăm între noi, ba chiar cu cei ce deja au afacerile lor, astfel încât să oferim studenților o idee de viitor.

Așa că pentru cei curioși și pentru cei ce vor să facă o diferență, îi așteptăm să ne contacteze sau  de ce nu chiar  în  echipă!

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Alexandra.

Interviu realizat de Cristina Bleorţu