Interviu Anca Bodzer-Coordonator adjunct

Anca Bodzeranca 2

 

 

CB: Anca, prima întrebare face referinţă la voluntariat, bineînţeles. Ai putea să ne spui, te rog, cum ai deprins dragostea pentru voluntariat şi care au fost paşii pe care i-ai urmat pȃnă ai ajuns în LSRS Spania?

 

Încă din şcoala generală am început să fac voluntariat în Baia Mare, oraşul meu natal. Colaboram cu o Asociaţie în cadrul unor tabere de vară pentru copii unde îi ajutam să-şi facă temele, să înveţe engleză şi unde organizam diferite jocuri educative cu ei, atât în română cât şi în engleză. Mi-a plăcut enorm de mult experienţa, am repetat-o timp de câteva veri la rând, iar colectivul de voluntari se transformase într-un cerc de prieteni cu care organizam diferite activităţi sau călătorii în afara programului de voluntariat.

În Cluj-Napoca, pe durata facultăţii nu am făcut voluntariat deoarece studiam şi începusem să lucrez chiar din primul an ca traducătoare şi interpret pentru o companie privată, iar deseori călătoream în Spania. Mai târziu, dupa ce m-am mutat în Madrid pentru a realiza un masterat aveam mereu prezentă ideea de a continua cu voluntariatul, dar obţinusem o bursă pentru a lucra în laboratorul de limbi străine al universităţii în timp ce realizam masteratul, iar după terminarea masteratului am obţinut o bursă de doctorat. Pe toată perioada doctoratului timpul meu era din nou extrem de limitat la cercetarea ştiinţifică, precum şi la pregătirea şi predarea orelor la universitate. După ce am terminat redactarea tezei doctorale, am decis să iau legătura cu LSRS filiala Spania deoarece mi se părea ONG-ul perfect pentru mine, pentru a putea împărtăşi din experienţa mea şi a-i ajuta astfel pe alţi tineri români în procesul lor de informare despre studiile din Spania şi despre solicitarea burselor de studii, lucru care de-altfel nici pentru mine nu a fost deloc uşor şi mi-ar fi plăcut enorm de mult să fi putut avea ajutor în acest sens.

 

 

CB: Legat de chestiunea aceasta, esenţială, a implicării voluntarului pȃnă unde crezi că un voluntar trebuie să se implice?

A fi voluntar  din punctul mei de vedere înseamnă a dedica o parte din timpul liber unei cauze care te umple sufleteşte, care te ajută să intri în contact  şi să te menţii într-o comunitate sau grup de oameni care au principii şi valori asemănătoare cu ale tale. Personal, consider că fiind vorba de o acţiune voluntară, implicaţia este pe măsura timpului disponibil, dar în acelaşi timp într-un mod matur faţă de celelalte persoane implicate (colegi voluntari, studenţi, persoane interesate de programele LSRS, etc.). De asemenea este important să se menţină doza de profesionism, chiar dacă este vorba despre un program de voluntariat.

 

CB: Crezi că voluntarul e un ales în felul său?

Voluntarul este o persoană care alege să aloce o parte din timpul său unei comunităţi sau unor proiecte care au un impact pentru a comunitate anume, iar tocmai datorită libertăţii de a alege domeniul pentru voluntariat, sacrificiul timpului personal dedicat acelei cauze voluntare se transformă în satisfacţie.

 

CB: Cealaltă pasiune a ta este filologia. Cum ai decis să urmezi o astfel de facultate?

Într-adevăr filologia este una dintre pasiunile mele. De mică mi-a placut să citesc, mi-a plăcut literatura şi mi-au plăcut limbile străine. Ca atare, studiile universitare şi post-universitare pe care le-am realizat îmbină perfect cele două pasiuni: literatura şi limbile străine. La Cluj-Napoca am studiat Filologie engleză-spaniolă la Universitatea Babes-Bolyai, iar ulterior la masterat şi doctorat m-am centrat pe traducere şi interpretare pentru serviciile publice (spitale, judecătorii, şcoli, etc.), studii realizate la Universitatea din Alcala (Madrid).

 

CB: Cum ai ales o universitate din Alcalá de Henares? Te priveau cu distanţă spaniolii la început? Ţi-a fost greu să te adaptezi sistemului spaniol?

După cum menţionasem mai sus, pe parcusul facultăţii călătoream în Spania destul de des şi îmi plăcea foarte mult stilul de viaţă spaniol, iar Madridul devenise oraşul în care mă vedeam pentru următorii ani. Astfel, cu foarte puţin timp la dispoziţie între susţinerea licenţei şi obţinerea tuturor documentelor necesare pentru înscrierea la un masterat, am găsit un program specializat pe comunicare interculturală, traducere şi interpretare pentru serviciile publice, mi-am tradus toate actele necesare, mi-am depus candidatura şi am fost acceptată. Dat fiind faptul că acest masterat se realizează într-o combinaţie lingvistică de 7 limbi (arabă, chineză, franceză, engleză, poloneză, română şi rusă) nu m-am simţit niciodată ciudat, chiar dimpotrivă eram încântată să am colegi din 10-15 ţări: era ca şi cum lumea s-a concentrat în locul natal al lui Cervantes (Alcala de Henares).

 

CB: Există diferenţe între sistemul de învăţămȃnt romȃnesc şi cel spaniol?

Cred că diferenţele între cele două sisteme au fost diminuate datorită procesului Bologna.

Diferenţa majoră cred că se poate aprecia la nivel de burse de studii acordate, sistemul spaniol fiind mai bine dezvoltat şi cu un buget mai mare alocat în acest scop decât cel din România.

 

La nivel cultural, diferenţa cea mai remarcabilă este folosirea vs. nefolosirea pronumelui de politeţe. În Spania, studenţii se tutuiesc cu profesorii, iar profesorii la rândul lor se tutuiesc între ei. Acest lucru a fost puţin şocant pentru mine şi am avut nevoie de ceva timp să mă obişnuiesc.

 

 

CB: Ȋn ce condiţii te-ai întoarce să profesezi acasă?

Sincer, niciodată nu am negat ideea de a mă întoarce acasă, doar că deocamdată nu s-a ivit ocazia, sau mai bine spus, oportunităţile care mi-au fost oferite în Madrid m-au făcut să îmi prelungesc şederea aici.

 

CB: Care este locul care îţi este cel mai apropiat?

Cuvântul “acasă” pentru mine a căpătat cu timpul o conotaţie mai amplă: “acasă” este unde sunt părinţii şi sora mea, adică în Baia Mare. Dar, tot “acasă”  este şi locul unde eu mă simt bine şi unde am decis să locuiesc în anumite etape ale vieţii: la Cluj Napoca pe durata facultăţii, oraş în care mă reîntorc cu drag de fiecare dată, iar de 8 ani “acasă”  este sentimentul pe care îl experimentez în Madrid, unde prietenii foarte apropiaţi devin o a doua familie.

 

 

CB: Revin la voluntariat, idee de care mă agăţ încăpăţȃnat: de unde îţi extragi seva, energia, determinarea de a lucra în Filiala LSRS Spania? Este greu? Ce planuri aveţi pe viitor? Ce proiecte vreţi să implementaţi în cadrul Filialei din Spania?

 

Pentru mine echipa LSRS a devenit un cerc de prieteni foarte apropiaţi şi importanţi şi împreună încercăm, pe de o parte, să contribuim la o imagine pozitivă a României, iar pe altă parte, să oferim mentorat tinerilor care doresc să studieze în Spania. Este extrem de interesant faptul că toţi din echipa LSRS Filiala Spania provenim din domenii diferite (medicină, marketing, psihologie, drept, politică, lingvistică etc.) şi ne complementăm precum piesele unui puzzle: ne sprijinim şi învăţăm unii de la alţii în mod constant. De fiecare dată când ne întâlnim dezbatem idei despre cum am putea avea şi mai mare vizibilitate şi impact asupra comunităţii de români din Spania. Tocmai de aceea, dorim să implementăm o sesiune de miniconferinţe/workshop-uri în care să abordăm diferite subiecte de interes pentru tinerii români care studiază sau ar dori să studieze în Spania. Intenţionăm să invităm speakeri din mai multe domenii atât din Spania cât şi din România şi sperăm ca tinerii să îşi facă curaj să asiste într-un număr din ce în ce mai mare la diferitele evenimente pe care le organizăm pentru ei.

 

Ȋţi mulţumesc pentru acest interviu, Anca.

Iţi multumesc mult şi eu.

 

Interviu realizat de Cristina Bleorţu