„Super” o meteahnă a tinerilor români din Spania?

Obiectul reflecṭiei mele este formarea superlativelor cu „super”, ale căror uz îşi găseşte reflectarea din ce în ce mai des mai des în limbajul cotidian al tinerilor romȃni din Spania, deoarece din ce în ce mai mulṭi vorbitori folosim expresii de tipul super-trist, super-ofertă, super-deştept. Ba mai mult, din punctul de vedere al amplitudinii existenṭei sale, folosirea cuvintelor de acest tip nu este sporadică şi incidentală, ci sunt folosite în mod sistematic, „super” transformându-se într-un „instrument multifuncṭional” în formarea superlativelor după cum afirmă lingvista Rodica Zafiu[i]. Aceste „creaṭii” care au apărut în rândul tinerilor au devenit „convenṭii”. Aceasta s-a întâmplat, în mare măsură, deoarece limba este într-o schimbare permanentă. Totuşi aceste superlative, spre deosebire de alte cuvinte la modă, care sunt folosite în exces şi în contexte nepotrivite, s-au dovedit a avea o viaṭă lungă.

Dar aceste exemple simptomatice nu corespund doar limbii române. În El nuevo dardo de la palabra[ii], Fernando Lázaro Carreter avertizează în câteva pagini asupra pericolului pe care îl implică folosirea acestui superlativ în limba spaniolă: superafligido, supertriste, superfastidiado etc., exemple care arată forṭa cu care s-au impus aceste superlative în limbajul vorbitorilor spanioli.

Când e vorba de propria noastră limbă suntem atât de dominaṭi de folosirea termenilor în vorbire, care ne sunt familiari, încât ca lingvişti suntem tentaṭi să încetinim evoluṭia limbii. Totuşi când un cuvânt se impune în limbajul cotidian, fără îndoială, folosirea sa este un fapt de „limbă” care trebuie să îşi găsească locul în descrierea vocabularului în limba respectivă.

Prin urmare, nu e justificat să reducem „noile expresii” care se impun într-o limbă drept nişte termeni care contribuie la „ştergerea” altor cuvinte. În descrierea vocabularului unei limbi date, trebuie să ne întrebăm mai întâi care sunt cuvintele operante care formează adevărata „substanṭă” a vorbirii cotidiene, care este ponderea lor  în comunicare.

Limba va suferi mereu, dintr-un şir întreg de motive, o evoluṭie. Dacă facem abstracṭie de aceste uzuri, putem paraliza evoluṭia coerentă a unei limbi în sensul corect şi dezirabil, neglijând sau ignorând amploarea termenilor de acest tip, dar fără a opri impunera lor.

Deşi uneori suntem mai refractari la noutăṭile bruşte, ar trebui să acceptăm cu mai puṭină răzvrătire schimbările care apar într-o limbă.

Înainte de a trage concluzii, ar trebui să ṭinem cont de sfatul marelui nostru lingvist Eugeniu Coşeriu[iii]: [c]eea ce îl interesează pe vorbitor şi ceea ce îl doare pe vorbitor, trebuie să-l intereseze şi pe lingvist.” (2001: 33)

 

 

 

Cristina Bleorṭu

Universitatea din Oviedo, Spania / Universitatea din Zürich, Elveṭia

[i]http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/expresiile-cool–moda-gasca-1_50aec9187c42d5a663a0621f/index.html

[ii] Fernando Lázaro Carreter (2003). “Supertriste”, în El nuevo dardo de la palabra. Aguilar: Madrid, pag. 41-45.

[iii] Eugen Coşeriu (2001). “Limba română la 10 ani”, în Limba Română, pag. 32-37.